Se spune că, atunci când acorzi o a doua șansă unei persoane care te-a rănit, e ca și cum i-ai da ocazia să te mai înjunghie o dată. Mie nu mi-a păsat de asta. Te-am privit înfigând un cuțit în minte, și-am continuat să-ți zâmbesc cu îngăduință. Mi-ai greșit, dar mi-am cerut tot eu iertare. M-am gândit că poate n-am știut să înțeleg, să ascult, să aștept.

Sunt oameni care nu acordă o a doua șansă. Eu ți-am acordat zeci. M-am gândit întotdeauna că o iubire este un lucru rar și prețios și că nu trebuie să renunț la primele greutăți. Am rămas acolo, chiar și când m-ai tras după tine spre cea mai adâncă prăpastie. Am căzut în gol, ținându-te de mână. Te-am lăsat să-ți așezi tălpile pe umerii mei pentru a te ridica, iar când ai răzbit, nu mi-ai întins nici măcar o mână. Dar te-am iertat și-atunci.

M-am convins singură că a iubi înseamnă a ierta

Nu ți-am cerut socoteală pentru nimic. Te-am privit ca pe un copil neștiutor care greșește neintenționat. Am refuzat să văd că tu crescusei. M-am legat la ochi cu toată iubirea pe care ți-o purtam. Ba uneori mi-am așezat și mâinile peste gură și mi-am țipat în pumni. Dar tu n-ai știut niciodată. Pentru că n-am vrut să-ți arăt că pot fi și slabă.

Ne-am promis că ne vom susține necondiționat și chiar a fost o vreme în care am crezut că noi suntem pentru totdeauna. Indiferent de vorbele urâte pe care le auzeam despre tine. Ei spuneau că nu mă iubești. Eu le răspundeam că nu sunt capabili să înțeleagă felul tău de-a mă iubi.

Și ți-am mai dat o șansă și încă una. Exact ca o vânzătoare naivă care dă produse pe datorie și tot așteaptă ca datornicii să vină cu banii. Dar, mai rău pentru mine, eu ți-am dat bucăți din inimă. Pentru că eram prea naivă și nu știam că nu există super-glue pentru inimi frânte.

Tu-mi promiteai că într-o zi vei învăța să mă iubești așa cum merit. Te lăsăm să-ți ascuți ghearele pe sufletul meu și tăceam. Până când ai încetat să-mi promiți. Și-am crezut că ai de când să faci, fără să spui. Dar te-ai îndepărtat de mine. În timp ce eu strigam după tine că sunt gata să-ți mai acord o șansă. Ca un profesor incredibil de îngăduitor care repetă aceeași lucrare pentru elevul restanțier la materia sa.

Într-o zi, am obosit. Și n-am mai știut să tac. Te-am privit în ochi și ți-am spus că alții nu acordă nici măcar a doua șansă, pe când eu ție ți-am acordat zeci. Și-ai început să râzi și mi-ai răspuns că tu n-ai cerut niciodată nimic. Și poate că aveai dreptate. Te-am iertat mereu, de proastă ce-am fost…