Cultura anilor 80 si 90 a produs multe femei dure si multi barbati slabi de inger. Multa vreme, femeile s-au plans de agresivitatea barbatilor, acuzandu-i ca sunt dominatori, insensibili, violenti si pe buna dreptate. Dar in ultima vreme se aude un cu totul alt gen de plangeri. Multi dintre barbatii din ziua de azi se simt atat de puternic motivati sa fie mereu afectuosi si intelegatori, mereu gata sa-si sprijine partenerele, incat nu mai stiu sa le ”vaneze” in acel joc al dorintei ce caracterizeaza sexualitatea intensa.

Consilierii de cuplu spun ca in ultima vreme tot mai multe femei sunt frustrate de slabiciunea barbatilor lor, in pat si in afara lui, desi acest gen de barbat mai bland era exact ce credeau candva femeile ca isi dorec. Sensibil, da., nesigur si infantil, nu!

Comunicarea si increderea intr-o relatie sunt cele mai importante. Trebuie sa-i poti spune celuilalt ce vrei si ce nu vrei, fara ca vreunul sa se supere. Acest gen de comunicare se creaza in timp.

A plecat pentru că fix asta a vrut să facă!

“A plecat pentru că nu era suficient de bun și îmi dorea fericirea” mi-am spus de prea multe ori. Ideea că a plecat pentru că nu iubea îndeajuns mi-a fost, de când mă știu, insuportabilă. Am fugit de adevăr din instinctul de apărare. Era, firește, mai ușor, să-l cobor pe el de pe piedestalul pe care-l urcasem în mintea mea, decât să mă cobor pe mine la rangul de femeie care nu a fost suficient de bună.

Dar nici măcar argumentul-minciună pe care l-am folosit, n-a fost de ajuns ca să-i îndur lipsa. Adevărul e că, oricât de tari am fi, trăim cu greu în absența oamenilor pe care-i iubim. Și de fapt, ce înseamnă asta, că a plecat ca să-mi facă un bine? m-am întrebat după scurt timp. Atunci când iubești, rămâi lângă omul drag, oricât de greu ar fi. Restul sunt doar scuze.

Și-așa m-am văzut nevoită să înfrunt adevărul care-mi rânjea plin de răutate: n-am fost suficient de bună ca să-l păstrez. Am fost mult prea într-un fel sau prea puțin într-altul. Ba mult prea geloasă sau prea puțin implicată. M-am situat întotdeauna la granițe, jonglând cu sentimentele pe care le aveam pentru că mi-a fost frică să fiu eu cu adevărat.

Apoi am învățat că omul care te iubește, te iubește în ciuda lucrurilor care te caracterizează, nu datorită lor. Nu există “o iubesc pentru că este frumoasă, grijulie şi-mi gătește bine”, ci, mai degrabă “aş iubi-o și dacă n-ar fi atât de frumoasă, și dac-ar fi aiurită, și dacă n-ar știi să gătească așa bine”. Iubești omul de lângă tine pentru ceea ce este ca întreg, nu pentru părți din el care-ți satisfac anumite dorințe. Doar așa poți să nu iei în calcul defectele, să vezi frumusețea chiar și în locurile unde el vede neajunsuri.

Așa am înțeles că a plecat pentru că fix asta a vrut să facă. Nu pentru că n-am fost suficient de bună și nici pentru că n-a fost el suficient de bun. Nu pentru că am fost prea rece uneori și nici pentru că l-am sufocat cu dragostea mea în alte dăți. Ar fi plecat, indiferent ce-aș fi făcut eu. Pentru că, dintre noi doi, doar eu am știut să iubesc cu adevărat.

Pentru a afla cele mai mici prețuri la cărți și ofertele lunii, vizitează pagina Promoții la cărți.