Ma gândesc foarte serios că nu se mai “poartă” femeia puternică și că toată lupta feministă pentru drepturi egale și posibilitatea de a face tot ceea ce poate face și un bărbat ne-a făcut și rău. Spun asta pentru că:
- Uneori nu-și pot arăta unele vulnerabilități sub presiunea celorlaltor femei puternice care nu lasă să se vadă că și ele sunt îngrijorate, că și ele mai plâng, că și ele suferă sau le este dor. E slabă dacă nu este mereu stăpână pe sine și dacă nu se poartă ca și cum ar avea mereu aceeași stare echilibrată. Este slabă dacă nu se întoarce la birou indiferent de ce dramă a avut în viața personală sau are nevoie de mai multă odihnă două zile mai sensibile pe lună.
Și:
- Majoritatea bărbaților caută o femeie pe care s-o ocrotească, pe care s-o sprijine și pentru care să aducă casa, masa și siguranța. Ori femeia care este autosuficientă din punct de vedere material și care nu dă semne de slăbiciune și toate cele de la punctul 1, nu poate fi la fel de atractivă pentru ei. Nu își mai găsesc rolul primordial alături de ea.
Și uite-așa ajungem să privim c-o sprânceană ridicată cupluri ciudate – barbați bine, de carieră, deștepți și cu potențial, cuplați cu fete superficiale, simple, frumoase, dar care nu ridică mari dileme, care nu le reamintesc de problemele de la muncă și care nu pot oferi soluții pentru simplul motiv că nu le înțeleg. Sunt femei care zâmbesc frumos și arată bine la brațul lor, femei pentru care bărbatul de lângă ele este cel care le oferă cel mai mult și al căror scop este să își facă iubitul fericit, nu să-și urmărească ambiții personale, deci îi gâdilă ego-ul față de o femeie care i l-ar pune în pericol.
Vă zic eu, feminismul ne-a dat cu stângul în dreptul și dacă ați crescut în familii cu figuri materne puternice, aproape că ați încurcat-o. Oprah n-a fost niciodată căsătorită, mai mult pentru că a vrut o realație mai mult decât și-au dorit fanii o nuntă. Deci o decizie pe care tot ea a luat-o . Ați auzit ceva de soțul doamnei Margaret Thacher? Nu, dar a avut feminitatea de a recunoaște că fără el n-ar fi putut să reziste în funcție atât de mult timp. Gândiți-vă la orice femeie pe care o considerați puternică și încercați să vă amintiți de soțul sau iubitul ei.
Concluzia mea este așa: n-aveți decât să fiți puternice la voi la serviciu, în fața prietenilor voștri, în fața cunoștințelor și cui mai vreți voi. Dar când vine vorba de bărbatul de lângă voi, lăsați-vă iubite, abandonați-vă și bucurați-vă de cel pe care l-ați ales sau de care v-ați lăsat alese. Nu aveți prea multe de demonstrat cu puterea voastră atunci când veți veni acasă la un roi de pisici.
Ai venit singură?
Era mai demult o reclamă la Mr Proper cu o bătrânică ce daduse o petrecere monstruoasă unde dansau mulți alți bătrânei de parcă nu era ziua de mâine și care primește un telefon de la fiica ei că vine pe la ea. Tanti îl fluieră pe Mr Proper care îi face curat în casă cât ai zice ”mop” și fata o găsește șezând linistită și exclamă: ”Tot singură? Săraca mamă…”
Ei, acestea fiind reamintite, rog fetele single să ridice câte-un deget de câte ori n-au fost întrebate: ”N-ai venit însoțită? Poate îți găsești și tu un băiat…” Care băiat, atunci când este ”nu-i potrivit deloc cu ea, săraca” sau, mult mai simpaticul, ”decât cu ăla, mai bine singură.” Așa-i că ați rămas fără degete?
Reuniuni de familie, Crăciun, Paște, nunți, botezuri… e aproape anormal să mai vezi o fată care să se arate bucuroasă fără ”plus 1” și să nu fie ceva în neregulă cu ea. Sigur e al dracului! Ori n-are noroc. Sau poate are un băiat și-i este rușine cu el. Dar singură și fără atașamente n-are cum să fie, căci ne-am obișnuit cu gândul că o fată singură se reface după o decepție sau are ghinion. Proastă nu prea are cum să fie, că din fericire, acele fete își găsesc mai repede pe cineva.
”Cum mai stai cu dragostea?” nu e chiar un start de conversație când e clar că răspunsul pune în încurcătură. Știu și ele că n-au partener, nu-i nevoie să subliniați evidentul. Și nici urarea, de altfel bine intenționată: ”Să-ți dea Dumnezeu să cunoști și tu un băiat care să te merite” nu e cea mai potrivită. Că dacă Dumnezeu se ocupă cu din-astea, le-a încurcat rău de tot uneori.
De altfel, într-un an, de Revelion, doamna administrator aproape că mi-a urlat pe scara blocului, cât să audă toți vecinii: ”Lasă mamă, anul ăsta îți găsești și tu un băiat și o să îți schimbe el becurile! Ha, ha!” Ironia face că, deși anul acela am găsit un băiat, ne-am despărțit tot într-o noapte de revelion și la o lună după momentul acela mi s-a ars becul din garsonieră. E deja luna mai și încă mă țin tare. Refuz să pun singură becul pentru că într-un fel mi-e teamă că n-o să se mai adeverească urarea doamnei administrator. Dacă asta e unicul motiv care ar determina Universul să-mi aducă un iubit? Desigur, o glumă nesărată.
Știți că unele fete dau petrecere în sinea lor doar bucurându-se de nou-găsita independență și cei din afară o văd doar pe ”tot singură, săraca fată?”
