Nu am avut multe relatii. Poate dacă erau mai multe sau mai lungi eram alta. Cea mai importantă, la care am lucrat cel mai mult, a fost mereu cea cu mine însumi. Până la urmă, dacă tu cu tine nu ești bine și nu te cunoști suficient, nu vei face altceva decât să-l chinui pe cel de lângă tine cu propria ta călătorie spre cunoaștere sau vei deveni un alter ego al lui, lucru care te va deruta enorm dacă relația se destramă.

De la iubiții mei am învățat lecțiile cele mai mai importante atât în relația mea cu mine, cât și cu cei din jur. Sacrificiul, bucuria vieții și ambiția sunt cele trei capitole majore care m-au definit după trei-patru relații.

Sacrificiul. De fapt, aceasta a fost mai mult o poveste despre vise și despre cât ești dispus să renunți pentru a le urma. Despre cum am dat dovadă de o maturitate la care nici eu însumi nu mă așteptam atunci când am decis să rupem o relație aflată în cel mai frumos moment ca să nu ne facem rău atunci când voi pleca să-mi urmez drumul. N-a fost ușor și a rămas mereu o durere surdă în inimile amândurora, dar, uitându-mă în spate, a fost cea mai bună decizie. Am plecat la studii și mi-am găsit un drum care m-a făcut fericită. De atunci am înțeles că la capătul oricărui sacrificiu se află o recompensă.

Ambiția. Din toate relațiile mele m-am abiționat să fac mai mult, să învăț mai mult, să demonstrez că pot face orice dacă îmi pun mintea. Uneori a fost prin puterea exemplului celui de lângă mine, alteori prin contrast. Recunosc, au fost momente când mă aflam într-o competiție tăcută, aproape de guerillă cu iubiții mei. Foarte greșit câteodată, dar pe termen lung s-a dovedit că am avut dreptate. Unul dintre ei s-a remarcat ca fiind cel care m-a împins să-mi ating potențialul maxim și cred că lui o să-i rămân mereu datoare pentru că încă aplic tot ce m-a învățat și m-a făcut să-mi doresc mai mult de la mine.

Bucuria vieții. Am fost fericită cu toți, altfel nu stăteam într-o relație. Am avut parte de fericire din aceea îmbătătoare, din care uiți orice gând, care te face să zâmbești în somn, care te aiurește și te face să zâmbești gâzelor și să te minunezi de nori. Și pentru că mi-am dorit să mă simt așa mereu, am învățat să-mi conserv o parte din pozitivismul acela. Sunt clipe în care mă cuprind niște gânduri negre, o tristețe, o epuizare. Acum, aproape fără să vreau, dintr-un exercițiu de peste 5 ani, mă opresc și îmi spun că nu pot rezolva nimic dacă pic în depresie și încerc să îmi schimb energia. Funcționează de fiecare dată.

Orice om care trece prin viața noastră ne aduce ceva din experiența lui, un mic bagaj emoțional care ne poate schimba o fărâmă din drum sau poate să îl devieze cu totul. Dar dacă nu reușim să ”furăm” puțin din ceea ce ne poate oferi sau pur și simplu nu se potrivește cu nimic din ceea ce suntem, nu merită să stea mult. Nu regretați relațiile ratate. Mai bine faceți o listă cu ce v-au învățat fiecare. Sunt sigură că veți fi surprinse.