E duminică.Și zâmbesc.

Unul din motive e că soarele se arată învingător pe cer. Mă gândesc cu groază la zilele ce urmează când zăpada se va topi.

Alt motiv este că, în ciuda unei perioade agitate, cu sesiunea ce urmează și o grămadă de proiecte de predat..sunt liniștită. Săptămâna trecută când ne luptam cu ”cazematele de zăpadă” ale Deliei să ajungem la școală, un prof ne-a zis cele mai drăguțe lucruri, care m-au pus pe gânduri.

„Tot ce conștientizezi poți controla”

Trecem prin anumite perioade, experiențe, cu care nu o să ne mai întânim și a doua oară în viața aceasta. Din acest moment, mai avem un an și jumătate și o să absolvim acest normal pas al vieții. Iar după, când o să ne luptăm cu monotonia, o să ne dorim să fim iar aici..

Sesiunea, proiectele și toate cele au o menire bine definită: să ne pregătească pentru viață.  Nu o să mai avem parte niciodată de presiunea din aceste perioade, de emoțiile dinaintea unui examen de la facultatea… așa că am face bine să ne bucurăm de ele.

Și mi-am dat seama cum…o perspectivă diferită de a ta schimbă lucrurile. Sesiunea e un moment de mare stres pentru mine și mi-aș dori ca în următoarea perioadă să reușesc să îmi gestionez emoțiile într-un mod productiv. ..iar Memogink de la Ropharma e pus la loc de cinste, pe birou, între tonele de cursuri.

E duminică.Și zâmbesc.

Cum ar fi dacă în fiecare dimineață, gândurile ți-ar apărea în ceașca de cafea? De exemplu, în dimineața aceasta mi-a fost dor de acasă..și de tata.