Ce te învață cărțile pentru femei

Acum vreo lună, am primit pe adresa redacției (sic!) un pachet care conținea următoarele cărți: Un bărbat, numai să fie, Foamea ucigașă, Cum să nu mori din dragoste, Iubiri toxice.

Când am rupt curioasă hârtia pachetului și am citit primul titlu, am zâmbit. Deja la al doilea, a început să piară treptat, iar când am ajuns la final, eram terifiată. O fată cam subțire, recent ieșită dintr-o relație a primit un pachet de cărți cu titluri care te-ar face să fugi mâncând pământul sau să-ți sapi o groapă în nisip unde să-ți îngropi capul. Explicația a venit la vreo 10 minute de la prietena mea de la editură: ”Ți le-am trimis ca să ne spui ce părere ai despre noua colecție, nu-ți sunt adresate, Doamne ferește!” Bineînțeles că și ea a anticipat prima mea reacție care nu putea fi decât una personală. Dacă venea doar una, mai înțelegeam, dar au venit patru, un cvartet de disperare.

 În primă fază nu am vrut să le citesc. Mi se părea că mă arunc singură într-o mică depresie analizând situații de care și uitasem sau făcând scenarii viitoare pe oameni care nici nu existau încă în viața mea. Apoi, după ce m-au privit sfidător de pe noptieră vreo două săptămâni, le-am dat o șansă și mi-am zis să adun toate informațiile ca pentru un studiu social despre ce se livrează femeilor din astfel de cărți. Nu le-am citit pe îndelete – era o pierdere evidentă de timp pentru cineva care nu crede în cărți de tip How-to.

 ”Zece sfaturi despre cum să…” ”zece studii de caz despre…” ”ce faci dacă…” și multe alte adevăruri general valabile livrate într-o formă simpatică, uneori amuzantă, ca să nu te pierzi de tot în cazuistica amoroasă sau medicală. Truisme cât cuprinde, vorbe de duh și sfaturi pe care oricum ți le dai singură și pe care în momentul t0 nu le respecți. După ce o femeie termină o carte de tip How-to, vreo două zile o ține un mic foc de entuziasm: Gata, știu ce am de făcut, cui și ce să spun! Cum de nu m-am gândit mai serios la lucrurile acestea până acum?

Și merge țanțoșă pe stradă ca și cum ar fi descoperit leacul miraculos împotriva tuturor frământărilor care există. Ba chiar pufnește sfidătoare la gândul din colțul minții cum că lucrurile nu-s chiar albe sau negre și se automotivează. ”Am citit eu în cartea aia, chestia asta n-o să se mai întâmple!” Și poate, doar din punctul acesta de vedere, cele două-trei zile de euforie și hotărâre pot fi benefice. Nu era nimic din ce nu știa, nimic din ce nu i-au zis deja prietenele ei, nimic din ce nu auzise deja din experienţele altora.. Dar cartea striga la ea, mai avea nevoie doar să-i scrie numele pe prima pagină: dedicată ție, X-uleaso.

Și poate pe lângă acele cărți îi mai pică în mână și-un articol dintr-o pagină de revistă de femeiSecretele seducției, Cum să-ți găsești perechea în 7 săptămâni și altele ca ele (titlurile sunt reale, din aceeași publicație). Nu doar că e pregătită să lase totul în urmă, ba se trezește făcând planuri entuziaste de viitor cu vreun Făt-Frumos picat din cer după fix șapte săptămâni.

 Și apoi îl vede pe EL. Și toate rândurile subliniate cu markerul se risipesc într-un bubuit de inimă neliniștită și-i acoperă toate promisiunile. Și gândul acela din colțul minții prinde alt glas și spune doar: ”Eh, vezi? Ți-am zis eu! Cărțile astea nu-ți pot băga alte minți în cap decât ale tale!”

 E ca și cum ai vrea să slăbești stând pe canapea uitându-te la exerciții de fitness.

You May Also Like

About the Author: Codlea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.