Ne-am obișnuit să privim fidelitatea ca pe ceva ieșit din comun, când de fapt este cel mai firesc lucru într-o relație. Fidelitatea înseamnă dragoste suficient de mare și maturitate. A-i fi fidel omului de lângă tine este a-i spune că este important pentru tine și că îl respecți.

Nu, nu e normal să înșeli și nu e normal nici să stai cu teama că omul tău te-ar putea lăsa pentru altcineva. Indiferent că locuiți în aceeași casă sau că vă despart sute de kilometri. Firește că există întotdeauna oameni mai buni, mai frumoși, mai inteligenți sau mai bogați. Esența constă în a nu te interesa acest lucrul.

Să fii fidel nu înseamnă să fii prost, ci suficient de matur încât să apreciezi ce ai.

N-ai nevoie de un partener gelos pentru asta și nici să-ți interzici anumite lucruri. Să fii fidel înseamnă să te gândești mai înainte la celălalt și apoi la tine; să privești situația în oglindă și să-ți dai seama că felul în care îl tratezi pe cel de lângă tine este felul în care ai putea fi, la rândul tău, tratat.

În ceea ce privește înșelatul, nu există limitări clare și nici standarde de respectat. Ceea ce pentru altul poate părea anormal, pentru tine poate fi de nebăgat în seamă. Pentru unii o privire înseamnă înșelat, în timp ce, pentru alții, doar sentimentele puternice pentru altă persoană se concretizează în înșelat. Sunt limite care țin de tine și de partenerul tău, lucruri despre care trebuie să vorbiți.

A înșela nu este un accident. Nu există scuze pentru asta și nici păreri de rău suficient de justificate. Iar simți că nu (mai) ești în largul tău lângă un om, pleacă! Nu te amăgi că o aventură poate rezolva problemele care există între voi; nefericirea în cuplu se tratează, de cele mai multe ori, nu în alte paturi, ci printr-o despărțire.