Aţi încercat din răsputeri să vă soluţionaţi problema, însă nu puteţi găsi o cale optimă pentru amândoi?

 Simţiţi că în relaţia voastră s-a instalat plictiseala şi nu mai găsiţi modalităţi de a vă simţi bine împreună?

 V-aţi gândit că o soluţie ar putea fi terapia de cuplu?

 În cercul meu de prieteni se numără mulţi psihoterapeuţi. Chiar sora mea va deveni un bun psiholog în scurt timp. Deci vă daţi seama cât de mult mă interesează acest domeniu, şi mai mult, cum ne putem îmbunătăţi existenţa cu ajutorul psihologiei. De aceea azi doresc să vă introduc şi pe voi în domeniu şi să vă zic mai multe despre ce înseamnă terapia de cuplu.

 Terapia de cuplu prinde avânt şi în societatea noastră, dat fiind faptul că tot mai multe persoane, în special cei din generaţia 25 – 35 ani, încearcă să-şi soluţioneze problemele de cuplu, în special cele de comunicare, sexuale, gelozie, infidelitate, monotonie. Această formă de terapie se adresează cuplurilor în care ambii implicaţi în relaţie doresc o relaţie mai bună. Implicarea ambilor parteneri este un element esenţial, care asigură eficienta terapiei.

 În mod normal, în primele şedinţe, psihoterapeutul încearcă să descopere problema principală dar şi pe cele secundare ale relaţiei. Apoi, împreună cu pacienţii, se identifică cauzele aspectelor problematice şi soluţiile acestora. Iar în ultima etapă, se trece la implementarea acestora, prin tehnicile pe care le propune psihologul, care să fie eficiente şi pe termen lung.

 Un alt aspect important al terapiei de cuplu este înţelegerea faptului că rezolvarea unei anumite probleme sau crize nu se face prin căutarea vinovatului. O modalitate eficientă de rezolvare a unor probleme este aceea de a găsi scopurile comune ale relaţiei, precum şi o împărţire a responsabilităţii în cuplu, cât se poate de echilibrată, pentru a nu mai cauza conflicte ulterioare.

 Şedinţele de terapie pot fi eficiente doar dacă cele învăţate la cabinet sunt implementate şi acasă. Prin urmare, rămâne de datoria psihologului să le dea clienţilor „teme de casă”. O temă potrivită pentru terapia de cuplu constă în a scrie pur şi simplu pe o foaie 10 calităţi şi 10 defecte ale partenerului. Iar în cadrul şedinţei de psihoterapie, se pot discuta aceste aspecte detaliat, pentru fiecare partener în parte.

 Departe de a încerca să cuprind tot ce înseamnă terapia de cuplu, în acest articol am dorit mai mult să vă comunic că uneori este mai uşor să apelezi la ajutor exterior pentru a găsi soluţii în cuplu.

 Voi aţi recurge la terapia de cuplu?

Vouă, fetelor bune

Dacă vă recunoașteți în cele de mai jos, vă puteți cataloga singure ca fiind fete bune:

 Aveți un set de valori cu care, fie ați plecat de la mamele voastre, fie vi le-ați adunat în timp, după fiecare experiență în parte, după ale altora, după filme, cărți și tot ce vă înconjoară.

Aveți preponderent prieteni care sunt plămădiți din același aluat, care sunt veseli, dar își cunosc măsura. Învățați cât puteți, poate chiar mai mult decât altele, vă place teatrul și hrăniți o pisică pe ascuns.

Dacă nu aveți un job, ori îl căutați ori faceți voluntariat (Când zic job, mă refer la ceva care face bine economiei).

Din rarele ocazii în care vă enervați cumplit, prea puține sunt alăturate unei înjurături vulgare.

Faceți gesturi frumoase față de familie și cei apropiați, vă anulați planurile ca să fiți alături de un prieten la nevoie.

De cele mai multe ori vă gândiți cum s-ar simți ceilalți în urma acțiunilor voastre.

 De fapt, nici nu mai contează celelalte, dacă ați răspuns afirmativ la cea din urmă, vă puteți considera fete bune. Sau gâște, în limbajul popular. Pentru că, vedeți voi, ceea ce e paradoxal în a fi fată bună e că ești atrasă de interzis, adică de băieți răi. Iar aceștia răspund cu ”nu” la ultima întrebare, dar ei caută fete bune din același motiv: e inaccesibil, e ceea ce le lipsește. Iar scenariul de când lumea e că o fată bună este sedusă de un băiat rău, ea oferă pe tavă totul, el ia ce-i trebuie și când se satură nu spune nici ”bogdaproste.”

 Iar voi, ca niște fete bune ce sunteți, nu vă revoltați, ba vă căutați singure pricină: ”Dar de ce? Ce-am făcut? Sigur sunt de vină, îmi lipsește ceva.” Și poate vă îmbolnăviți de grijă, vă măcinați pe interior de întrebări fără răspuns, de furii, de grija altora de mult plecați și care nici nu-și amintesc să se gândească la voi.

 Și după ce vă adunați toate bucățelele de suflet, vă recompuneți pe interior și răsuflați iar niște viață prin zâmbetul acela de fată bună, o vreme e bine. Aveți încredere în forțele voastre, vă căutați altă pisică pe care s-o hrăniți pe ascuns, vă mai luați niște cărți, niște bilete la teatru, mai oferiți umărul unei prietene și cadouri unei verișoare. Și e bine.

Și pentru că planeta asta se învârte, amețește și uită ca o bătrână ce e, aduce un băiat rău atras de binele ăla. Și tot așa, cât e lumea de veche și planeta de amețită.

 Vouă, fetelor bune aș vrea să vă dau un sfat. Unul miraculos, universal valabil, care să vă scutească de suferințe, de recompuneri și de lupte interioare. Acest sfat vă va garanta o viață sentimentală fericită pentru că după ce îl veți auzi, o să vi se deschidă ochii și o să faceți doar alegerile potrivite.

 Dacă doar l-aș ști, vi l-aș da cu dragă inimă!